Tristeti de toamna

E liniste… si e toamna acum
Ploua… si se-aude cantecul ploii
Sunt singura si merg trista pe drum,
Cu ploaia si cu vocea inimii.


E vant… si pe vant…
Ma-ndrept alene spre casuta ta,
Sa-ti spun un ultim cuvant
Si linistit s-asculti durerea mea.



Copacii rari si uzi par de cristal
Si-al frunzelor fosnet de metal
Ma infioara cand incep sa iti vorbesc,
Cand vreau sa-ti spun un simplu TE IUBESC


Traind… iti spun…De n-ai fi fost,
n-as fi iubit si n-as fi scris
ca viata fara tine n-are rost
si dragostea-i un lucru trist.

Septembrie

E rece si ploua marunt,
o frunza razleata batuta de vant,
anunta ca toamna chiar vine ;
e trista si rece ca mine.


Totul e trist, dar atat de placut
frunze ruginii batute de vant
asterne in padure moale covor
miros de cetina adie usor.


Padurea e trista ca frunzele mor
Septembrie trist se aseaza usor,
campul e gol nu mai are porumb,
aerul rece e greu ca de plumb.


Toamna e rece si trista mereu,
ceata e deasa si apasa cu greu
peste padurea ce miroase a brad
chiar si peste ce mie mi-e drag.